There's nothing wrong with being a loser. It just depends how good you are at it.
5 decembrie 2010
O ma gaaaaa!! E ora 3 pm si n-am facut aproape nimic.. M-am apucat doar putin de afise [dezastru:d]. Mai am de facut fluturasii[ bineinteles o sa ma ajute domnu’ Killer expert in toate:”>] si sa nu uitam ca maine am teza:))). N-am invatat mai nimic. Stau aici si aberez in loc sa mai repet ceva:d. Sincer nu am chef de nimic.. Poate-i din cauza vremii de afara. Vreaaaaau sa trec peste ziua de maine:| si sa fie direct marti sau poate miercuri:D. Acum ma duc sa repet:D:D.
ps. teza e la romana.. @-)
30 noiembrie 2010
S-acum sa ne-amintim.. Iti mai amintesti zilele acelea in care ai fi dat orice sa mai ramai putin afara? Mai stii cum era cand te chema in casa,dar tu mai vroiai sa ramai ? Cand ziua era prea scurta. Cand tot ce faceai parea special. Ne certam, la fel de repede ne si impacam. „Daca ma bati, tu platesti spitalizarea” Mai stii ?! Sunt atat de putine randuri, atatea amintiri, de mult uitate.. Dar azi, azi e ziua lor. Sa-ncercam sa ne-amintim. Cum era? Pai era totu’ ok, niciun stres, nicio tema, nimic. Doar joaca si iar joaca. Cum e acum ? Paai n-ar fi de-ajuns aceste randuri sa explic; incerc s-o scurtez.. deeci acum suntem cam asa : scoala, viata sociala, net si dragoste. Nu intru-n detalii ca as abera pe aici cine stie cate.. Dar, sincer dac-as putea as da timpul inapoi. Sa fim iar copii, sa ne jucam, sa ne certam, sa ne-mpacam, sa mancam inghetata, sa ne jucam cu baloane, sa facem oameni de zapada, sa facem ingerasi (inca nu ma pot despartii de zapada. prima mea dragoste. ingerasii. + bataile cu bulgari). Era totul atat de simplu. Imi doresc sa dau timpul inapoi.. Sa se-ntoarca in fiecare an matusa mea cu multitudinea de cadouri cu care eram obisnuita, cu dragostea de care nu ma puteam separa. Si mama.. sa-mi faca iar prajiturelele acelea speciale, sa mai facem impreuna oameni de zapada carora le puneam caciulita si fularul meu, sa nu inghete; sa mai desenem impreuna, sa ma duca la gradinita, sa ma invete poezii.. Atatea amintiri, atatea sentimente..Iar tata, sa fie iar cu mine. Sa ne jucam, sa ma-nvete sa joc sah, sa ma lase sa castig, sa ma ajute la teme, sa-mi arate totul despre pasari pe intelesul meu,sa-mi faca iar castelul de zapada din fiecare an si sa-mi impodobeasca acel imens brad de Craciun (inca facem asta impreuna).. Si totusi n-as schimba nimic din ce am facut.
Inca-mi iubesc mama, inca-mi iubesc tatal, chiar si sora.
Inca-mi iubesc matusa.(ambele)
Inca iubesc marea.
Acum imi iubesc si unchiul.
Inca iubesc zapada. ingerasii. oamenii de zapada. bulgarii
Inca-mi iubesc verisorii desi unii s-au distantat.
Inca-mi iubesc prietenii. Unii-s din copilarie.
Inca iubesc soarele. Apune-n fiecare seara.
Inca iubesc Luceafarul.
Inca mi-e dor de matusa mea.
Inca-mi plac bocancii.
Inca-mi iubesc papusa Barbie. Inca o mai am.
Inca mai am amintiri.
Inca-l mai am pe Pikachu. Inca ma mai joc cu el.
Inca mai adorm cu Teddy in brate.
Inca-l mai iubesc pe Billie.
Inca mai am CD-urile cu Celine Dion.
Mai sunt muulte altele pe care nu le mentionez aici, dar sunt in inima mea.
Sunt lucruri ce nu pot fi uitate, sunt lucruri UNICE. Sunt lucruri minunate. In suflet raman pentru totdeauna.
15 iulie 2010
Cum sa incep?…
Acum nu exista decat oameni preocupati numai de bani si de persoana lor! Lipsiti de interes fata de alte persoane, ca doar ei sunt „BOŞŞI”.
Copiii de peste 12 ani sunt preocupati doar de sex, droguri, alcool.
De religie ce sa ma spun.. Oare mai respecta cineva „Cele 10 porunci”, dar oare le mai stie cineva ?! Oare se mai duce cineva la biserica inafara de batrani ?!
Peste tot auzi numai injuraturi: la tv, pe strada, chiar si la SCOALA.
..
Traim o vreme in care i se spune raului bine si binelui rau. Am ajuns sa credem ca orice este posibil chiar si AVORTUL pe care DUMNEZEU va asigur ca nu il vede cu ochi buni! Dar se ajunge aici deoarece copiii isi incep viata sexuala de la varste foarte fragede [in majoritatea cazurilor acestia vad la Tv sau acasa, la parinti si vor sa vada si ei cum este!].
15 iulie 2010
De multe ori am incercat sa evadez, dar oare am reusit?! Ei bine,nu! De ce?! Pt ca intotdeauna au existat oameni ptr care merita sa lupti si cu ajutor lor poti trece peste orice coboras! Acesti oameni sunt, de cele mai multe ori, apropiati, dar cateodata dai si peste necunoscuti care ar face orice ptr tine chiar daca nu-i cunosti – s-a intamplat si in cazul meu.
Poate e doar in mintea mea, dar acolo stiu sigur ca totul e perfect si toate au un rost si un loc in care sunt fericiti! sa fie oare doar in mintea mea?! Sau in aceasta lume agitata si acoperita de fum exista oare si un loc al meu in care sa fiu fericita ..?
7 iulie 2010
chiar nu stiu ce este asa de special la aceasta melodie, dar o ascult incontinuu de vre-o 2 ore :))
6 iulie 2010
Avem 14 ani şi dorim să avem 19. Avem 19 şi ne dorim să avem 14.
Îmi amintesc de bucuria şi speranţele şi imaginaţia cu care pornim de atâtea ori în viaţa asta. De undeva de unde drumul e mai nisipos, mai şters, mai nevăzut, spre un drum care cu cât creşte, cu atât avem impresia că vom alerga mai repede şi mai cu putere spre a-i înţelege mesajul, spre a-i căuta noutăţile şi pietrele mai bine aşezate şi legate, crezând că-i lipsesc gropile drumului dinainte. Credem că e perfect, că vom paşi cu plăcere pe el.. ca apoi să înţelegem că el ascunde fisuri, tristeţi, nămol, intersecţii şi singurătate. Ştiu. Nu doar asta vezi într-un drum ce nu e al tău acum, dar care îţi e rezervat mai târziu. Nu vreau să văd doar traficul prea greu cu care poate mă voi confrunta, dar nici nu vreau să-l omit. Ce am crezut despre destinaţia la care am ajuns acum? Vedeam în fiecare pas o înaintare, o bucurie. Nu a fost aşa, am ajuns unde vroiam să ajung şi îmi place că nu au fost doar bucurii şi drum perfect. Mă bucur de gropi, de pietre prea mari, de traseu prea lung pt. că prin ele am învăţat cu adevărat să urmez un drum. Da, a fost presărat cu momente frumoase, speciale scăldate de o unica rază de soare ce le-a uscat în amintiri de înlocuit. Sunt recunoscătoare fiecărui spin şi fiecărui crin, şi le-aş spune viselor mele de la 14 ani că au fost îndeplinite mai frumos decât credeau, prin faptul că uneori umbrela împotriva soarelui s-a topit şi cea împotriva ploii a căzut.. mult mai bine că în loc de perfecţiune m-am întâlnit cu slăbiciuni ce au făcut să bată clopotele îngenunchierilor. Ca visele perfecţiunii au fost înlocuite cu visele simplităţii frumoase.. privind înainte la anii ce se vor adăuga în viaţa mea, nu renunţ să cred în bucuria ce este înrădăcinată în ei, bucurie dublată de prezenţa şi nu de lipsa oricărei stânci la care nu voi putea ajunge, şi de fiecare nor pe care voi vrea să-l ating , la zborul oricărei pasări pe care nu-l pot stinge şi nici începe.
Ce va fi în viitor? Acelaşi drum continuat cu alţi paşi… Drum al vieţii împletit în ani şi numărat în binecuvântări.
Soareledelamiezulnoptii 